Ziua 25: I-AM AUZIT (marturie personala)

Ai trăit vreodată un moment pe care nu l-ai putut explica nimănui? Un moment în rugăciune când ai simțit că ceva s-a deschis, dar ți-a fost teamă să povestești, ca să nu fii privit ciudat?Poate că atunci ți-ai spus: „Lasă, probabil mi s-a părut."Dar dacă nu ți s-a părut?Al doilea an de credință. O sufragerie obișnuită. Câțiva frați care se roagă toată noaptea, de la nouă seara până la șase dimineața, în casa unui om despre care potl spune că nu a mai întâlnit pe nimeni care să se roage ca el. Un tânăr se plimbă prin cameră ca să nu-l prindă somnul. Și deodată aude tunete…Doar că afară nu plouă.Și mai ciudat: tunetele se aud doar când ajunge într-un anumit loc din cameră. Face un pas mai departe, liniște. Se întoarce, și iar le aude. Atunci se oprește. Rămâne nemișcat. Ascultă cu atenție. Ce era, de fapt, acel sunet? De ce tocmai în casa aceea? Și ce ți-ar spune ție acest lucru despre locul în care te rogi tu?Iar apoi, o întrebare la care poate nu te-ai gândit niciodată: după Cina cea de Taină, într-o cameră pregătită special, după unul dintre cele mai sfinte momente din istorie, de ce nu S-a rugat Isus chiar acolo? De ce a ieșit și S-a dus „ca de obicei" pe Muntele Măslinilor? Și ce s-a întâmplat acolo, în locul acela obișnuit?În această a douăzeci și cincea zi descoperi:🎧 De ce în lucrurile spirituale contează să știi să observi🏡 Ce se poate întâmpla într-o casă în care cineva se roagă zi după zi🔥 De ce lângă Elisei a fost mai întâi un singur car de foc, iar mai târziu mai multe🌿 Ce înseamnă „ca de obicei" în viața de rugăciune a lui Isus🛬 Cum poate deveni camera ta un loc unde tăbărăsc îngerii lui DumnezeuE un mesaj scurt. Poate cel mai scurt din serie. Dar uneori o singură mărturie face mai mult decât zece predici. Ascultă-l până la capăt. Și apoi uită-te cu alți ochi la colțul în care îngenunchezi în fiecare seară.👉 Urmărește până la capăt, ai un loc „ca de obicei" în care te întâlnești cu Dumnezeu?