Masca de Iepure

0:00 Brasov Halloween. Laura pleacă singură spre casă după o petrecere. Pe drum, observă o siluetă care pare să o urmărească. Poartă o mască de ipure. Ce urmează este povestea așa cum a trăit o Laura. Nici măcar nu am vrut să merg la acel partii. Adică nu mă înțelegeți greșit. Îmi place Helloweenul. Îmi plac costumele.

0:30 Îmi plac petrecerile tematice. Îmi place vaibul. Dar am avut o zi absolut oribilă la muncă și tot ce îmi doream era să comand ceva de mâncare și să stau un pat la un serial. Numai că Dana, una dintre cele mai bune prietene ale mele, a insistat toată săptămâna să mergem împreună.

0:49 Hai, stă și două oră, două, dăm ceva, face niște poze, și hai.

0:54 Evident, cele două ore s-au transformat în aproape cinci. Petrecerea era într-o casă destul de mare, undeva, aproape de centrul brașovului. Gazdă era Alina, o colegă de Adanei, pe care eu o văzutem de vreo două ori în viața mea. Majoritatea invitaților erau prietenii ei, așa că nu cunoșteam aproape pe nimeni.

1:15 Cu costumul nu m-am străduit prea tare. Am îmbrăcat în negru, mi-am făcut un machia puțin mai dramatic și mi-am pus două coarne mici pe cap. Atât, de bolință. Original, știu. Dan schimbă a început să-și pregătească costumul cu vreo două săptămâni înainte. A venit îmbrăcată în mireasă moartă, adică o ochie albă, voal și un machia care arăta chiar bine.

1:40 Puțin după mierzul nopții, am început să mă uit la cea din ce în ce mai des. Mă durea capul de la muzică. Am băut două pahare de vin și am simțit că mi-a ajuns socializarea pentru următoarele trei săptămâni. Am găsit o pedană bucătărie vorbind cu două fete. Eu cred că plec. Deja, a răspuns ea. E aproape unul.

2:02 Și mâine e duminică. Da, și duminică, vreau să dorm. A rând și m-a îmbrățișat. Ea urma să rămână peste noapte la Alina, așa că nu avea niciun motiv să se grăbească. Mi-am scos coarnele, am șters liniile de pe față, apoi mi-am luat jacheta din cuer și am ieșit. Afară era mult mai frig decât mă așteptam.

2:25 Era sfârșit de octombrie în brășov. În timpul zilei, fusese relativ cald, dar noaptea, temperatura a scăzut serios, iar jacheta mea era mai degrabă de fițe decât de frig. Stai așa, mi-a zis Dana care mă însoțise până afară. Ia paltonul meu. Păi și tu? Eu dorm aici, dă, crezi că mă învelesc în el. Mi-a întins paltonul ei vișiniu, lung până aproape de genunchi, cu doi nasturi mari deschiși la culoare.

2:54 Era un palton destul de elegant și sincer, nu prea se potrivea cu machiaul meu de diavolăță. Dar era gros și călduros, așa că l-am luat fără să mai comentez. Mi-l dai mâine. A, da? Deja l-am pus la vânzare pe vinte. Mi-am scos jacheta și am întinsă. Am îmbrățișat încă o dată și am plecat. Cred că era unul fără 10.

3:18 Locuiam la aproximativ două z minute de mers pe jos. Am gândit să chem un ubăr, dar aplicația mi arăta un timp de așteptare de 10-12 minute. Și sincer, după atâtea ore de hărmă, chiar aveam nevoie de puțin aer. Am pornit spre casă. Pestradă erau surprinzător de mulți oameni. Era sâmbătă noaptea, Halloween, așa că vedeai peste tot grupuri de tineri costumați, vrăjitoare, vampiri, psihopați.

3:47 La un moment dat, pe lângă mine a trecut un băiat îmbrăcat în Batman, care încerca să-și convingă prietena să intre cu el la așa urmă. Nu știu de ce țin minte asta. Probabil pentru că mi s-a părut foarte fani în momentul respectiv, mai ales că Batman era absolut praf. Am mers câteva minute uitându-mă pe telefon.

4:07 Mai întâi, am răspuns la niște mesaje, apoi am intrat pe Insta să văd pozele de la pari. La un moment dat, am băgat telefonul în buzunar și am ridicat privirea. Atunci l-am văzut prima dată. Stătea pe trotoarul de vis-a vi aproape de o stație de autobuz. Era destul de înalt, îmbrăcat în haine închise la culoare și purta o mască albă de iepure.

4:34 Nu era o mască din aia simpatică de carnaval. Îi acoperea toată fața și avea două urechi lungi, dintre care una părea îndoită puțin într-o parte. Nu știu exact de ce mi-a atras atenția. Poate pentru că era singur. Majoritatea oamenilor costumați pe care am întâlnit până atunci erau în grupuri, râdeau, vorbeau, făceau călăgie.

4:57 Tipul ăsta stătea pur și simplu ne mișcat cu mâinile în buzunar. Avea capul întors în direcția mea. M-am uitat la el câteva secunde, apoi mi-am văzut de drum. Până la urmă era Halloween, un bărbat cu o mască de iepure era puțin ridicol, dar nu era ceva ieșit din comun. Am traversat la primul semafor și am continuat pe o stradă ceva mai liniștită.

5:24 După nici minute cred, am auzit niște pași în spatele meu. Nu erau foarte aproape, dar aveau ceva ciudat. Un ritm constant, destul de rapid, care părea să se sincronizeze cu al meu. M-am uitat peste omăr. La vreo trezeci de metri în spate, mergea un bărbat îmbrăcat în negru. Nu i-am putut vedea față, luminatul era destul de slab în zona aia.

5:52 Dar părea că poartă și el o mască. Și pentru o fracțiune de secundă, mi s-a părut că disting două urechi lungi. M-am întors imediat. Primul meu gând a fost că e tipul de la stația de autobuz. Al doilea a fost că sunt puțin paranoică. Adică serios, ce urma, să mă speri de fiecare om costumat, pe care îl întâlneam în cale.

6:18 Dar pentru orice eventualitate, am mărit puțin pasul. După vreo două minute, am ajuns la o intersecție. Semaforul era roșu, așa că m-am oprit. Îndreaptă era o farmacie închisă, iar în stânga, peste drum, o cafenea care încă avea luminile aprinse. M-am prefăcut că mă uit la vitrina farmaciei. Îngeam, se reflecta o bucată dintr-o doarul din spatele meu.

6:45 Și l-am văzut. Pul cu masca de iepure. S-a oprit și el. Nu era chiar în spatele meu, era ceva mai departe, lângă un stâl. Am simțit un gol în stomac. Nu avea încă motive întemeiate să mă speri, dar ceva îmi spunea că trebuie să rămână atentă. M-am întors puțin ca și cum aș fi vrut să verific dacă vine vreo mașină.

7:12 Tul nu s-a mișcat. Masca era orientată în direcția mea. Mi-am spus că probabil se uită și el după sema. Când s-a făcut verde, am traversat. Pe partea cealaltă am încetinit intenționat pentru că voiam să văd dacă mă depășe. Nu m-a depășit. Am mers până la următoarea intersecție. Apoi m-am oprit lângă o mașină parcată și m-am prefăcut că scriu un mesaj.

7:40 În realitate, eram cu ochii pe reflexia din geamul mașinii. Bărbatul a traversat și el. Acum, era pe același trotoar cu mine, la vreo douăzeci de metri. M-am uitat direct spre el. În secundă următoare și-a întors capul spre stradă. Nu știu dacă a făcut-o pentru că m-a văzut sau pur și simplu se uitat după ceva.

8:05 Abia atunci am simțit că mă ia panica. Am sunat-o cu videolimediat pe Dana. N-spuns. Am sunat-o încă odată. Nimic. Normal. Prob petrecerea era întoi. I-am trimis un mesaj. Băi, cred că mă urmărește un dubios. A mască de iepure, aha. Nu știu de ce am pus acel aha la final. Cred că încercam să mă conving singură că situația nu era chiar atât de serioasă.

8:36 Apoi am trimis și locația mea. M-am uitat din nou în spate. Tipul dispăruse. Am răsuflat ușurată. Poate a luat-o pe altă stradă. Poate s-a oprit undeva. Poate, foarte probabil, m-am speriat degeaba. Am continuat să merg. Problema era că de acolo până acasă, mai aveam cam un sfert de oră și urma să intru într-o zonă mai puțin circulată.

9:05 Nu era un cartier periculos. Erau doar câteva străzi rezidențiale cu blocuri, mașini parcate și foarte puține magazine deschise la ora aia. În mod normal, mergeam pe acolo fără absolut nicio problemă. Dar acum, mă uitam în spate la fiecare câțiva pași. Am ajuns la un nonstop pe care îl știam destul de bine.

9:27 Era un magazin mic, cu vitrine mari și bine iluminat în interior. M-am hotărât să intru. Nu aveam nevoie de nimic. Dar voiam să stau câteva minute într-un loc unde mai erau oameni. În magazin era un singur angajat, un bărbat de vreo cincize de ani, care aranja sticle pe un raft. Mi-am luat o apă și m-a dus la casă.

9:50 Bună seară. Bună seară. Am plătit, dar în loc să plec, m-am oprit lângă geam și am desfăcut sticla. M uitam afară. A trecut o singură mașină. Pe trotoarul opus, un cuplu care părea că se întoarce de la o petrecere. Nici urmă de mască de iepure. M-am simțit ridicol. Serios, mă gândeam că dacă ar vedea cineva cunoscut în momentul ăla, stând cu sticla de apă în mână și pândin strada ca în filmele cu psihopați, ar râde de mine.

10:23 Dar înainte să ies, l-am întrebat pe vânzător. Scuzați-mă, ați văzut cumva prin zonă un tip cu o mască albă de iepure? Bărbatul a zâmbit. Domnișoară, e Halloween. Num oameni cu măști au trecut pe aici. Da, știu. Doar că am impresia că unul dintre ei mă urmărește. Zâmetul a dispărut. V-ăcut ceva? A nu, doar că mergea în spatele meu.

10:52 Și de fiecare dată când mă opream, se oprea și el. Vreți să mai stați puțin aici? Dacă nu vă deranjează? Nici o problemă. Am rămas lângă vitrină cam 10 minute. La un moment dat, vânzătorul a venit lângă mine și s-a uitat și el afară. Ăla? Am întors capul imediat. La capătul străzii lângă o mașină parcată, se vedea o siluetă întunecată.

11:21 Era prea departe ca să disting detaliile, dar mi s-a părut că are o mască albă. Nu știu, posibil. Bărbatul a mai privit câteva secunde. Apoi a deschis ușa magazinului și a făcut doi pași afară. Eu am rămas înăuntru. Silueta s-a mișcat. Pentru o clipă am crezut că vine spre noi. Dar a traversat strada și a dispărut după colțul unui bloc.

11:53 A plecat, mi-a spus vânzătorul când s-a întors. Dacă vreți, chem poliță. Am ezitat. Ce puteam să spun? Că mă sperea un timp cu mască, pe stradă, de Halloween, nu m-a amenințat. Nu s-a apropiat de mine, nu mi-a făcut practic nimic. Și dacă sunt sinceră, o parte din mine încă sperat că era doar imaginația mea.

12:18 Nu mulțumesc, cred că o să chem în ubar. Am deschis aplicația și am cerut o mașină. Tim de așteptare, două și tre de minute. Am rămas câteva secunde uitându-mă la ecran. Mai aveam 10 minute până acasă. M-am uitat din nou pe geam. Strada era goală. Am anulat comanda. I-a mulțumit vânzătorului și a mișit.

12:45 Mi-a spus am grijă. Nu știu de ce, dar felul în care a spus om a tulburat. Îmi auzeam pașii pe asfalt. Câte o mașină care trecea pe Bulevardul din apropiere. Un câine lătrând undeva între blocuri. De câteva ori mi s-a părut căud din nou pași în spate. De fiecare dată mi-am întors capul. Nu era nimeni.

13:11 La un moment dat, am trecut pe lângă o intrare de bloc unde s-a aprins brusc lumina cu senzor. Am trăsit atât de tare încât aproape că mi-am scăpat telefonul. Atunci mi-am zis efectiv cu voce tare, gata fată, calmeazăte. Dar nu m-am calmat. Aveam un feeling permanent că cineva se uite la mine. Știi cum e când stai cu spatele la o ușă deschisă și simți că e cineva în prag?

13:39 Cam așa mă simțeam. Doar că nu mai aveam curaj să mă întorc. Mira frică să nu văd din nou masca aia albă. Am ajuns în sfârșit pe strada mea. Locuiam într-un bloc cu patru etaje într-o zonă destul de liniștită. În fața blocului era o parcare mică, iar de-a lungul trătoarului creșteau câțiva copaci destul de înalți.

14:02 Mai erins lumini în două sau trei apartamente. M-am uitat în spate. Strada era goală. Am grăbit pasul. Când am ajuns la intrare, mi-am dat seama că nu găseam cheia. Normal, exact ca în filmele de Helin. Am început să cau prin portofel. În tremura mâine. Am scos cheia, am apropiat-o de interfon și am auzit ușa de blocându-se.

14:31 Am intrat imediat. Înainte să o închid, am aruncat o ultimă privire peste omă. La capătul parcării mi s-a părut că văd o mișcare, ceva întunecat între două mașini. Dar în secunda următoare, m-a orbit farurile unei mașin care ieșa de pe strada laterală și n-am mai distins nimic. Am tras ușa după mine și am urcat scrile aproape alergând.

14:56 Locuuiam la etajul trei. Când am ajuns în apartament, am mâncuiat ușa de câteva ori și am rămas câteva secunde cu spatele lipit de ea. Inima mi-o luase razna. M-am dus direct în bucătă, am but un pahar de apă și mi-am lăsat telefonul pe masă. Aveam trei mesaje de la Dana. Ce? Cum adică te urmărește? Ești ok?

15:20 I-am scris că am ajuns acasă și că o sun imediat. M-am dus la baie, m-am spălat pe față și am încercat să-mi scot machiaul. Arăta groaznic. Aveam rimel în tin subun ochii și porul vrăște. Abia atunci mi-am dat seama că încă purtam paltonul Danei. L-am dat jos, l-am agățat în cuieri și am sunat-o. Am răspuns imediat.

15:43 În sfârșit, ce s-a întâmplat, ești bine?

15:46 Se auzeam muzică foarte tare în fundal. Da, sunt acasă. Poți să mergi undeva să ne înțelegem?

15:53 Da, stai putin.

15:55 Am auzit niște voci, apoi o ușa închizânduse. I-am povestit tot. De la prima data când am văzut pe tipul cu mască, până la momentul în care am intrand bloc. Masculat fără. Stai putin, asis canam terminata. Aprove de casaline, la stati de autobus, am răspuns. Imediatul pure plecat. Da, la câteva minute de ce?

16:31 Hello. Mă gândesc la ceva. Tipul la era în alt. Da, destul de, am răspuns. Am mai ezitat puțin. Mă gândeam la Vlad. Vlad? Fostul tău? Da, nu știu, sunt paranoică. Dar în ultimele zile a început cu niște faze ciudate. Dana se despărțise de Vlad cu vreo patru luni înainte după o relație destul de complicată.

16:59 Din câte știam eu, devenise foarte gelos, iar despărțirea nu a fost tocmai amiabilă. Adică, am întrebat-o. Acum vreo trei zile l-am văzut seara lângă blocul meu. Stăte în mașină. Dupa a apărut la salăică să vorbim, ea în zis să mă scutească. Dar apoi a urmat niște apeluri de pe un număr ascuns. Mam, și nu mi zis nimic.

17:25 Sincer, am crezut că a fost tot.

17:28 Am făcut amândouă. Apoi a spus. Alina a pus un storic când am ajuns la petrecere. O poză cu mine în fața casei. Și am întrebat. Aveam paltonul vișiniu pe mine. Se vedea destul de clar. M-am uitat instinctiv sprecuer. Nu. Fac a răspuns ea. A pus și locația. Și Păi, Vladă urmărește pe Alina pe Insta, se cunosc când eram împreună.

18:01 Am trecut pentru câteva secunde. Crezi că Vlada a văzut storul? Am spus. Nu știu dar dacă l-a văzut, s-a oprit. Mam uitat din nou spre tonul agățat în cuer. Vișiniu, lung cu nasturi mari. Eu și Dana aveam cam aceeași înlățime. Și amândoi purtă în părul lung de obicei lăsat pe spate. Mi-am amintit cum mergea bărbatul cu masca.

18:30 Mereu în spatele meu, mereu la distanță. Niciodată suficient de aproape încât să îdă bine fața. Am zis, what? A răspuns. Crezi că m-a confundat cu tine? A urmat o liniște lungă. Nu știu, a zis în cele din urmă.

18:54 Tot ce e posibil.

18:57 Am simțit din nou golul acela stomac. Până atunci mă agățasem de ideea că fusese doar un ciudat sau cineva care chiar mergea în aceeași direcție. Dar acum avea o nouă explicație. Și una plauzibilă. Da, trebuie să faci ceva legios. Știu, a răspuns. Și să nu pleci singură de la petrecere.

19:21 Da, nu plec. Dorm aici. Auzi?

19:25 A continuat.

19:27 Dar tu ești sigură că nu te-a urmărit până acasă.

19:31 Am rămas cu telefonul la ureche. Păi, ultima dată l-am văzut lângă magazin. Cred, nu știu. Mi-am amintit mișcarea aceea dintre mașini, chiar înainte să intrun bloc. Nu știu, când am ajuns acasă, mi s-a părut că vă ceva împarcare, dar era întuneric și. N-am mai continuat. Pentru că în timp ce vorbeam, m-am ridicat de pe scaun și am ajuns lângă fereastră din bucătărie.

20:04 M-am uitat afară. Apartamentul meu dădea spre parcarea din fața blocului. De la etajul trei vedeam destul de bine mașinile, trotoarul și o parte din strada laterală. Un singur bec lumina intrarea în bloc. Restul parcării era destul de întunecată, mai ales în dreptul copailor de lângă gard. Când m-at spre capătul parcării, am observat pe cineva lângă gard.

20:31 Era prea întâlneric ca să îmi dau seama cum arăta. Dar mi s-a părut că avea ceva pe cap. Două forme lungi ca niște urechi. Una dintre ele, îndoidă într-o parte. Am încremenit.

20:48 Mai ești?

20:49 M-a întrebat Dana. N-am răspuns. M-am apropiat de geam. Exact atunci, silueta s-a retras în întuneric. Sau așa mi s-a părut. Am tras puțin verdeaua și m-am libit cu frunta de sticlă. Nu mai vedeam nimic. Doar parcarea. Și umbrele care se întâmplă pe asfalt.

21:15 Alo, ești acolo?

21:17 Da, am răspuns ceva. Am înjercat să răspundar parkan is a pus as un nodengut. Nimic. Am zis în cele din orm. Amramas de Vasekunde. Nu mai era nimeni. Sau gel putin, nu mai vedeam eu pe nimeni. Nu, am zis în celă din urma. Cred că mi s-a părut.

21:47unknown Sigur?

21:49 Da, mi s-a părut. Dar nu eram sigură. Nu sunt sigură nici acum. Poate că omul cu masca de iepure chiar m-a urmărit până acasă. Poate că a stat tot timpul undeva în spatele meu, suficient de departe încât să nu-l mai observ. Poate că tocmai aflat unde locuiesc. Sau poate că eram atât desperiată, încât am transformat umbrele unor grenji în două urechi de iepure.

22:17 Am mai stat de vorbă cu Dana câteva minute, după care am închis. M-am dus în hol, am verificat încă o dată în cuioarea și am stins lumina. Înainte să intru în dormitor, am observat din nou paltonul vișiniu, agățat în cui. L-am luat și l-am pus într-o pungă ca să îi dau Dane a doua zi. Nu voiam să-l mai văd.

22:40 Apoi m-am întors la fereastră. Am rămas acolo încă aproape un sfert de oră cu lumina stinsă, uitându-mă spre parcare. N-am mai văzut nimic. Și poate că asta ar trebui să mă liniștească. Doar că de atunci mă tot gândesc la o chestie. Dacă bărbatul acela era într-adevăr vlad și m-a confundat cu Dana din cauza paltonului, probabil că și-a dat seama la un moment dat că urmărea persoana greșită.

23:10 Și dacă și-a dat seama, de ce a continuat să mă urmărească?